Vreau uneori să simt dragoste în mine .Este vorba de acea dragoste pentru EL.
 Acea dragoste care-i idealizată în romane  , care e încadrată în limitele perfecțiunii , care are la baza ei mărețele și nobilele fapte bărbătești și care pe parcurs derulează spre un final neobișnuit , plin de încercări și de momente nepămîntești , să nu uit și de  momentele tragice ,  poate destul de obișnuite dar care totuși sunt neobișnuite . 

 Poate tot ce nu ne aparține ne pare atît de frumos și perfect .

 Poate așa e și cu oamenii .

 Poate.
      Să te îndrăgostești e un risc. Riști să-ți pierzi propriul EU . Riști să pari bizar și să procedezi bizar . Riști să pierzi totul și să simți din nou decepție și durere. Durere? Tu doar ți-ai promis că nu mai lași pe cineva să ți-o  provoace?! Atunci merită să riști ? 

  Cînd te simți îndrăgostit nu-ți mai dai întrebări , ai în fața ta răspunsul la toate întrebările -EL/Ea . Eu zic că viața trebuie trăită iubind frumos și să nu fim proști iubind  cu ochii.