“Tu ce mai faci? … E întrebarea pe care îmi vine mai degrabă să o folosesc în loc de te iubesc și mi-e dor,căci mă simt mai puțin egoistă"

Dream

Intr-o multime de circumstante ,eu m-am schimbat.Stiu si simt asta.


Am inteles ca nu este cazul sa strig lumii cit de tare ma doare ,nu pentru ca urasc compasiunea....ci pentru ca tuturor le este P.O.H.U.I.
Imi amintesc de copilarie,realizez ca nu doar eu m-am schimbat...s-a schimbat totul.Prietena din clasa intii imi este acum o...simpla cunoscuta.
Urasc unele zile,sunt atit de monotone.Vreu sa trag plapuma peste mine ,sa ma ascund in dulap,sa tip,sa arunc telefonul in perete,si ma opreste gindul "degraba altul n-o sa-mi cumpare parintii".
Am impresia ca totul si-a pierdut din culoare,si da! s-au intimplat multe...
Pe mine viata m-a invatat sa spun toturor ca-mi este ok...atunci cind explodam in interior de durere.
M-a invatat sa  apreciez oamenii dupa felul cum gindesc...nu dupa cum se imbraca.Mi-e imi vine sa arunc cu manualul de limba romana in colega care se uita la fiecare recreatie in oglinda si mai toarna un kg de ruj peste buze.
E greu sa strigi cind nimeni nu te aude...cind nu te aude el de fapt.E greu sa strigi cind te aud toti ...si intervin eu iarasi cu un "el"care nu te mai aude.
Urasc compasiunea,urasc sa aud "lasa ca totul va fi bine",eu stiu asta deja.Dar e ca o pastila contra racelii atunci cind el imi spune"totul va fi bine"si plus la asta ma stringe la piept,luindu-mi gindurile sumbre si gri.Nustiu daca o sa mai fie asa...mereu am gresit cind am dat diagnozul relatiei noastre...totul este aidoma ploii...vine atunci cind nu o astepti...si nici nu stii cit va dura. :)

fara titlu

El mi-a zis:"Fii mai indiferenta",si m-a lovit in cerul senin al sufletului cu indiferenta sa.A plouat cu ginduri interogative..."De ce?".
E un OM atit de imperfect, care fumeaza iluzii zi de zi,imi spune ca ma iubeste apoi imi demonstreaza inversiunea acestor cuvinte, ma lasa sa ma prabusesc apoi revine cind abia stau in piciore... e aici in mine,in suflet,e scaldat in dragostea mea.

Dupa ce...

Dupa ce te desparti de persoana cu care ai stat mai mult timp,
de persoana pe care ai iubit-o ,
exista aceea perioada numita " neagra",
in care durerea iti cuprinde fiecare celula, si fiecare coltisor din corpul si sufletul tau.
Te intrebi daca ai facut tot ce trebuia, sau mai trebuia sa faci
ceva.
Fiecare strada, melodie, peisaj, film, poza iti vorbeste despre
aceea persoana, si toti o sa-ti spuna :
" Nu iti fa griji, o sa treaca "
Dar tu suferi, suferi chiar daca le spui ca esti bine,
Nu exista o cura, o fraza, sau o portiune magica,
care sa reuseasca sa-ti "alunge" suferinta,
dar adevarul este ca ajungi intr-un moment cand, chiar
totul trece, iti raman doar amintirile ,
pentru ca astea nimeni si nimic nu ti le poate lua.
Ramane mama ta, prietena cea mai buna care iti spun :
" Te iubesc, tu esti puternic/a , si eu o sa fiu mereu langa tine"
Si dupa ?
Dupa o iei de la capat,pentru ca viata nu se opreste in loc,
si din intamplare cunosti iar pe cineva, care cu un zambet iar te face sa iubesti, si roata iar se invarte.
Dar macar ramai cu amintiri, cu o experienta, si de cele mai multe ori cu un gol in suflet si niste riduri pe chip, dar cel mai important
iti ramane mereu dorinta aia sa iubesti si sa fii iubit cu adevarat, mereu dupa fiecare cazatura , te ridici si iar de la capat o iei.
Dar... viata trebuie traita, nu ?