În infinitul meu

Sentimente stropite cu benzină ard şi-mi rod sufletul.
Îmi curge prin vene o deznădejde de plumb , se strecoară amorţită agonia ultimilor clipe cînd ţi-am simţit maina împletită cu a mea...se strecoara prin fiecare colţişor al gîndului meu.Mă zguduie un plîns intern ce vrea să explodeze.M-am pierdut în amintirea viitorului nostru,acum prea tăcum şi prea rătăcit.
Frigul mi-a ingheţat mainile ,iar eu voi ingheţa sufletul .
Sunt doar o visătoare idealistă.
Singurătatea mută mi-a vorbit despre dragoste intr-un amurg bolnav de decembrie.I-am ascultat tacerea ce foşnea şi-o ascult şi acum.

-Tu ai mainile reci!
-Îs reci că mi-i rece inima.

Fiindcă iţi mulţumesc

Nu îmi este somn,îmi este dor.

Fiindcă afara era vara şi era cald iar la mine în suflet era -10.
Fiindcă începeam sa urăsc dragostea.
Fiindcă noţiunea de "mi-e totuna" atribuită de mine mie pentru o zi dura 3 luni.
Fiindcă aveam cuvinte dar doream fapte.
Fiindcă un miliard de ochi albaştri adunaţi cu încă două sute nu-mi provocau dorinţă să-i mai văd o data.
Fiindcă era sîmbătă şi nu era luni.
De aceea tu ai apărut  atunci, ca să nu mai pleci niciodată.

Fiindcă la 6:35 dimineaţa mi-ai adus piersici.
Fiindcă ne place ATB.

De aceea o zi fără tine e ca o iarnă fără fulgi si fără Crăciun.

Ca-n noiembrie.

Timpul pierdut in neanţ n-are picioare, de le-ar avea l-aş prinde-n palme şi l-aş mînca ca pe-o inghetaţă...sau l-aş îneca într-un pahar cu apă...sau poate l-aş încuia intr-o cameră goala un an de zile şi l-aş face să rătăcească în deznădejde exact cum am deznăjduit eu.

Răzbunare.

AZI NINGEM NOI

Azi ninge peste mine,
Azi ninge peste noi
Dar albul ce se naşte

Va devenii--noroi...
Am scris mereu în mine,
Am scris mereu de noi
Dar versul care plânge,
Va devenii--război...
Am plâns mereu în mine,
Am plâns mereu în doi
Când ura, naşte pace,
Vom devenii--eroi...
Şi prea plini de iubire,
Noi am fugit prin ploi
Spre-o altă mântuire,
Ne-am revărsat--şuvoi...
Au pus pământ pe mine,
Au pus pământ pe noi
Dar groapa e străină
Şi plină--de noroi...
Azi ningem iar cu stele
Şi plângem iar cu ploi
Din vreme-n altă vreme
Am devenit--strigoi...

TOT EU

DEŞTEPTAREA!!

M-am trezit la viaţă sau urmează să mă trezesc,incă visez?
Totuşi lucrurile care-mi păreau că merg destul de bine brusc şi-au încurcat direcţiile,făcîndu-mă să mă gîndesc că le-am pierdut controlul.Asta şi doare,schimbările parcă dorite si totuşi o data întîmplate, provoacă haos total.
A  venit ca o ceaţă dintr-o dimineaţă de toamnă,brusc am simţit frigul ce se îndrepta spre suflet ocupînd ca un duşman fiecare centimetru din mine...am îngheţat.

    Căzînd în neştire ,aş fi dorit să mă trezsc in braţele lui.Dar,m-am trezit o data cu frigul ce-mi risipea ultimile nuanţe din visul ce-a aparţinut nopţii.Am deschis ochii omorţiţi şi m-am simţit la fel de obosită ca în ultimile 5 dimineţi.Acele cîteva ore dormite din ultimile zile m-au făcut să ma scufund intr-o altă realitate unde macar nu am simţit nimic.Deschizînd ochii neştirea despre el,  a ţipat cu o voce grotească că ea încă-i cu mine.

Azi este ziua lui de naştere şi eu măcar nu pot să-i urez la mulţi ani,nici să-i spun cît imi e de dor.

Eu
Tu
Marea respirînd lîngă noi doi.

S-a întîmplat neaşteptat,chiar foarte nedorit că mi-a intrat în sînge.

Nu poţi controla respiraţia mării,zbuciumul valurilor panicate ,greutatea coşmarurilor ce ne demolesc visele...nici sentimentul propriului tău naufragiu,clipa cînd te pierzi în dragoste.
Orice gînd m-ar năvăli acum e cu neputinţă să nu fie scăldat în umbra numelui său.

Vorbe din mine

Atunci cind sunt cu el, fluturii din stomac aprind becuri parfumate.
Atunci cind el va pleca,fluturii vor rugini precum fierul....vor cadea intr-un somn de plumb si vor muri.Eu n-am sa pling de jale pentru dinsul,eu voi plinge pentru fluturii prefacuti in schelete.Voi plinge pentru ei,nevinovatii.

Uneori,cind fluturii adorm,adoarme si acel sentiment inocent de incredere... disperarea pledeaza sa-mi devina stapina.Atunci ma simt neputincioasa si teribil de nervoasa.
Totusi fluturii mi-au daruit fericire,mi-au colorat existenta cu fragmente ramase acum doar putine amintiri .


Vine o zi cind fluturii nu-ti mai ating constiinta,atunci cind ratiunea te provoaca la realitate.Becurile parfumate au explodat.Esti gol inauntru.Zimbesti pentru ca asa se cuvine...pentru ca nu vrei sa iesi din limitele normalului.

Atunci cind sunt cu el,fluturii imi blocheaza creierul si eu traversez oceanul intr-o secunda.Pentru ca el se egaleaza cu fericirea...micuta dar adevarata.

“Tu ce mai faci? … E întrebarea pe care îmi vine mai degrabă să o folosesc în loc de te iubesc și mi-e dor,căci mă simt mai puțin egoistă"

Dream

Intr-o multime de circumstante ,eu m-am schimbat.Stiu si simt asta.


Am inteles ca nu este cazul sa strig lumii cit de tare ma doare ,nu pentru ca urasc compasiunea....ci pentru ca tuturor le este P.O.H.U.I.
Imi amintesc de copilarie,realizez ca nu doar eu m-am schimbat...s-a schimbat totul.Prietena din clasa intii imi este acum o...simpla cunoscuta.
Urasc unele zile,sunt atit de monotone.Vreu sa trag plapuma peste mine ,sa ma ascund in dulap,sa tip,sa arunc telefonul in perete,si ma opreste gindul "degraba altul n-o sa-mi cumpare parintii".
Am impresia ca totul si-a pierdut din culoare,si da! s-au intimplat multe...
Pe mine viata m-a invatat sa spun toturor ca-mi este ok...atunci cind explodam in interior de durere.
M-a invatat sa  apreciez oamenii dupa felul cum gindesc...nu dupa cum se imbraca.Mi-e imi vine sa arunc cu manualul de limba romana in colega care se uita la fiecare recreatie in oglinda si mai toarna un kg de ruj peste buze.
E greu sa strigi cind nimeni nu te aude...cind nu te aude el de fapt.E greu sa strigi cind te aud toti ...si intervin eu iarasi cu un "el"care nu te mai aude.
Urasc compasiunea,urasc sa aud "lasa ca totul va fi bine",eu stiu asta deja.Dar e ca o pastila contra racelii atunci cind el imi spune"totul va fi bine"si plus la asta ma stringe la piept,luindu-mi gindurile sumbre si gri.Nustiu daca o sa mai fie asa...mereu am gresit cind am dat diagnozul relatiei noastre...totul este aidoma ploii...vine atunci cind nu o astepti...si nici nu stii cit va dura. :)

fara titlu

El mi-a zis:"Fii mai indiferenta",si m-a lovit in cerul senin al sufletului cu indiferenta sa.A plouat cu ginduri interogative..."De ce?".
E un OM atit de imperfect, care fumeaza iluzii zi de zi,imi spune ca ma iubeste apoi imi demonstreaza inversiunea acestor cuvinte, ma lasa sa ma prabusesc apoi revine cind abia stau in piciore... e aici in mine,in suflet,e scaldat in dragostea mea.

Dupa ce...

Dupa ce te desparti de persoana cu care ai stat mai mult timp,
de persoana pe care ai iubit-o ,
exista aceea perioada numita " neagra",
in care durerea iti cuprinde fiecare celula, si fiecare coltisor din corpul si sufletul tau.
Te intrebi daca ai facut tot ce trebuia, sau mai trebuia sa faci
ceva.
Fiecare strada, melodie, peisaj, film, poza iti vorbeste despre
aceea persoana, si toti o sa-ti spuna :
" Nu iti fa griji, o sa treaca "
Dar tu suferi, suferi chiar daca le spui ca esti bine,
Nu exista o cura, o fraza, sau o portiune magica,
care sa reuseasca sa-ti "alunge" suferinta,
dar adevarul este ca ajungi intr-un moment cand, chiar
totul trece, iti raman doar amintirile ,
pentru ca astea nimeni si nimic nu ti le poate lua.
Ramane mama ta, prietena cea mai buna care iti spun :
" Te iubesc, tu esti puternic/a , si eu o sa fiu mereu langa tine"
Si dupa ?
Dupa o iei de la capat,pentru ca viata nu se opreste in loc,
si din intamplare cunosti iar pe cineva, care cu un zambet iar te face sa iubesti, si roata iar se invarte.
Dar macar ramai cu amintiri, cu o experienta, si de cele mai multe ori cu un gol in suflet si niste riduri pe chip, dar cel mai important
iti ramane mereu dorinta aia sa iubesti si sa fii iubit cu adevarat, mereu dupa fiecare cazatura , te ridici si iar de la capat o iei.
Dar... viata trebuie traita, nu ?

O schimbare

Mi-am ros rabdarea de cuvintele lui.
S-a ros pina s-a sufocat si a devenit una cu pamintul.
El poate sa faca  ce vrea,eu ma simt captiva de prezenta lui periodica in viata mea.

Eu sunt cu el,dar fara el.
Eu voi fi fara el si voi fi insuportabil de fericita.
Voi fi.

Ginduri

Si daca-ti cinta inima,hai sa dam volumul mai tare.



Uneori ma inec in propriile mele idei.
Imi aduc argumente.
Unele adevarate si altele mai putin.

Mi-e frica de 2 lucruri.
1.Dimineata.Am 30 ani .Ma trezesc de la  gindul ca sunt singura,nu am pe cine sa iubesc si sa ma iubeasca.
2.Dimineata.Am 30 ani.Ma trezesc cu gindul ca mi-e scirba de omul care doarme linga mine.

OM

Oamenii nu îţi vor aminti cât de mult le-ai dat, ci doar de lucrurile pe care nu ai putut să le dai.

Nu îşi vor aminti de câte ori ai spus adevărul, ci doar de câte ori ai minţit.

Nu îţi vor aminti de câte ori ai fost prezent când au avut nevoie de tine, ci doar de dăţile în care ai lipsit.

Nu îţi vor aminti de câte ori ţi-ai deschis sufletul în faţa lor, ci doar de momentele în care ai îndrăznit să îţi protejezi secretele.

Nu îţi vor aminti că i-ai făcut să râdă de multe ori, ci doar de dăţile în care i-ai făcut să plângă.

Nu îţi vor aminti că i-ai mângâiat când aveau nevoie de alinare, ci doar de lovituri închipuite.

Nu îți vor aminti de renunțările tale în favoarea lor, ci doar de momentele în care ai fost nevoit să-i refuzi.

Oamenii ...stupizi!

Paharul mi-e plin.

Vine un moment cind ti se umple paharul de TOT.
E acel moment in care te opresti si vezi cum totul se misca mai departe intr-un ritm cotidian,iar tu,tu stai si nu schimbi ceva,doar privesti.E ca si cum ai sta in plina strada,nemiscat,cu mainile in buzunar si castile in urechi ,cu o fata lipsita de sentimente. Lumea paseste grabita in directii diferite,se aud zgomote de automobile ,se sting si se aprind luminile,e ceata sau e soare,e dimineata sau e noapte,iar tu stai si doar- privesti.
Asa-mi inchipui starea mea .Sunt dominata de ea acum.


Primavara nu a schimbat nimic.S-au schimbat doar niste cifre-n calendar.Pe mine ma determinat sa inteleg ca  poti fi fericit indiferent de anotimp,stiam asta de mai de mult,insa inca nu mi-e timpul,si-mi urlu-n interior ca trebuie sa-mi fie totuna .
Primavara nu a schimbat nimic in mine.

Atit de cunoscut.

E simbata.
E dimineata.
In camera colind-o aroma ametitoare de la cafeaua mea.Am mai luat si o ceasca de indiferenta cu o felie de"TOTUL VA FI BINE".

Eu cred ca va sunt cunoscute zilele alea cind te trezesti cu o dispozitie minunata si ajungi la sfirsitul zilei ca o cirpa si e suficient sa asculti o piesa pentru ca gindurile sa prinda o nuanta gri.Mama te intraba"ce-i cu tine?"...iar tu ii raspunzi simplu de tot "nimic". Nimic la exterior iar inauntru valurile se izbesc cu forta de malurile sufletului.Apoi iti trece,neobservind .

Fara aberatii

Citesc si Iubesc momentul cela cind intr-un alta lume,cu eroi care au o alta viata diferita de e mea,si totusi uneori e asemanatoare.Iubesc momentele alea cind esti chemat la masa si tu nu lasi cartea din miina pentru ca e prea interesanta lumea de acolo decit realitatea.
Prima carte care mi-a trezit o mare dragoste pentru citit a fost “Scrisoare de dragoste”, M. Drumeş.A fost superba.A luat un loc deosebit in inima mea,citind-o in perioada cind eram"ofilita" dupa o relatie de 5 luni.

"Mă uit pe geam şi, în loc să văd peisajul, îmi apare el, multiplicat în mii de înfăţişări şi culori. Chipul lui izvorăşte mereu şi din fiinţa mea, unde se află culcuşul amintirilor noastre bune şi rele, şi retrăiesc fragmentar tot ceea ce a fost şi ceea ce are un farmec inedit, petru că ştiu că de-acum n-o să mai fie nimic, de-acum începe neantul."

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste

Nustiu despre ce sa scriu,desi se lovesc de peretii capului mii de ginduri nescrise,care vor sa respire...si vor sa traiasca.


Aberatii.

Imi pun castile-n urechi in timp ce merg in masina si atunci navalesc gindurile.Imi vin in cap raspunsuri pe care le-as fi putut da cindva.Shit,dar eu un simplu om nu pot intoarce timpul cu tot cu momente-napoi .E imposibil,de aceea le fac un save-n memorie si le pastrez pentru alta ocazie.

 Adesea ma tot gindesc ca pierd .Nu ,nu sunt lucruri materiale,pentru ca le-as putea cumpara...pierd oameni si pierd momente...pierd amintiri...acum facem schimb de-un "salut" si de-un "cmf"..da, banal de tot...oamenii care stiau cindva ce-am mincat la dejun....acuma ma intreaba "ce-i nou la mine?",stiu...asa se-ntimpla-n viata...dar undeori asa chestii par stupid de dureroase,si-mi mistuie sufletul ,si-l pun pe-un foc cerind repetare ,sufletul-caruia pur si simplu ii este dor.









Daca as putea, te-as taia din piept cu un cutit, si m-as razbuna pentru tot ce am simtit... 
                                                                                                 "Carla's Dreams"

Neschimbare.

A trecut ceva vreme si credeam ca timpul va schimba multe.
Da,ma asteptam la unele schimbari in viata mea,vroiam sa nu mai simt razboi in suflet.Vroiam sa-mi fie bine,nici nu stiam ce-i cu mine.
Zilele trecute am vorbit cu el,practit n-am comunicat o luna....mi-a scris ,apoi l-am vazut si m-a vazut..Mi-era dor sa il privesc,sa il aud,desi a scris ..a fost de parca i-am auzit vocea.M-am simtit asa de bine..Si m-a cuprins un sentiment de dor,un sentiment de iubire...Acele sentimente pe care nu le-am sters niciodata,ci doar le-am ignorat complet,s-au intors..

Tu iti mai aduci aminte?
Acele vorbe cu care am inceput? Cu care am terminat...
Atatea promisiuni facute...
Atatea capitole incepute care n-au un sfarsit...inca...
Prima ploaie? Prima ninsoare? Primul rasarit?Primul zambet? Primul dans?

strop de gind

Am ajuns la starea cind nu mai vreu nimic.
Vreau sa inchid ochii ,apoi sa ma trezesc de la o raza de soare care a intrat neinvitata in camera mea.Afara va fi soare.Soare va fi si in sufletul meu.Sufletul meu care acum e bolnav de toata atmosfera zilnica si de oamenii care nu sunt "oameni" mereu ,a obosit sa-mi daruiasca ginduri de la care eram mai puternica ,intelegatoare si intr-un final am devenit "obosita" de TOT.
Apoi voi fi fericita pur si simplu ca e dimineata si petru ca am deschis ochii.Pentru ca traiesc.
Ma voi bucura de prezenta omuletilor din viata mea,da! , voi fi fericita ca-mi sunt alaturi,ca-i am.Atunci va fi deajuns.
Acum vreau liniste sufleteasca,doar atit ....e mult sau poate ca e putin.Nustiu nu am cintarit-o dar nici nu as face-o ,nu pentru ca e imposibil....fiindca chiar un gram de liniste ar fi suficient ca sa fiu EU.

...

Ia-ma cu tine.Toata.Pina la ultima farimitura.
Am visat sa mor in bratele unui pisoi.
Ei nu-si pierd increderea in oameni.
Iar eu am pierdut-o.
Prin vene se scurge-o durere absurda.
Daca ma risipesc cu totul
Pot sa ma refac din nou.
Stii,credeam ca totu-i o perdea
Singuratatea-este o haina,
Dar treptat se preface in piele.

dor...

Palpită în mine ideea şocantă şi traumatizantă că nu o să te mai văd înainte să mor, nu o să te mai văd aşa cum o făceam înainte. În caz contrar o să mă prefac că sunt oarbă şi o să vin să îţi ating pentru ultima dată chipul , după care te voi trata ca pe un străin.

Ramin.

Durerea uneori pleaca,dar gindurile ramin.

Sfirsit.

Azi s-a prabusit ceva in mine.
Sfirsit.
Inima mea se va umple cu un  bot de lacrimi neplinse si nevarsate pe umarul nimanui.

Te voi intilni intr-o zi, intr-o alta viata, intr-un alt episod unde nu te voi pierde niciodata.
Niciodata .

Give Me Love

Superb.

Purtata de ginduri :)

Ma doare.

Ma doare absenta lui.

Ma doare-n piept,in interior,e ca si cum mi-a luat inima in propriile sale miini si a rupt din ea,aruncind o jumatate in prapastia timpului patat de indiferenta lui,e ca si cum s-ar juca,un joc inofensiv pentru el,iar pentru mine o realitate..Nu a simtit nici o diferenta,tot eram eu la exterior,purtam cu mine aceleasi buze,vise,dorinte,dar in interiorul fiintei mele se zbatea sufletul in coma,el vroia o fericire.O mie.   

Ma doare.
Ma doare dorinta neimplinita de a fi iubita.