El.

Sînt momente cînd vreau să-mi arunc corpul ca pe o haină .
 Să-l las jos , pe podea , lîngă rufe sau lîngă pat . Nu contează pînă la urmă , doar să-l las .
Mi-aș lua sufletul atunci de mâini și l-aș săruta pe frunte , i-aș spune cît mi-a fost dor de el , curat și ușor . I-aș cere iertare ,  pentru că adesea l-am lăsat să zacă fără a-l asculta . Pentru că el nevinovatul , s-a simțit din cauza mea gol , sumbru , neputincios , uitat , mîhnit , trist...

De multe ori a simțit durere , ne meritînd .
De multe ori l-am scufundat în egoizm și indiferență .
De multe ori l-am lăsat și am vorbit sau  am făcut fapte ,  fără să-l ascult.

 Deci ,să-l păstrăm curat.

Pentru a ajuta pe cineva ,
nu trebuie să fii bogat sau puternic ,
 este suficient să fii  bun , bun la inimă.

eu vreau să fiu fericită,

dar ceva din interiorul meu îmi șopește 

că eu nu merit .

     Vreau uneori să simt dragoste în mine .Este vorba de acea dragoste pentru EL.
 Acea dragoste care-i idealizată în romane  , care e încadrată în limitele perfecțiunii , care are la baza ei mărețele și nobilele fapte bărbătești și care pe parcurs derulează spre un final neobișnuit , plin de încercări și de momente nepămîntești , să nu uit și de  momentele tragice ,  poate destul de obișnuite dar care totuși sunt neobișnuite . 

 Poate tot ce nu ne aparține ne pare atît de frumos și perfect .

 Poate așa e și cu oamenii .

 Poate.
      Să te îndrăgostești e un risc. Riști să-ți pierzi propriul EU . Riști să pari bizar și să procedezi bizar . Riști să pierzi totul și să simți din nou decepție și durere. Durere? Tu doar ți-ai promis că nu mai lași pe cineva să ți-o  provoace?! Atunci merită să riști ? 

  Cînd te simți îndrăgostit nu-ți mai dai întrebări , ai în fața ta răspunsul la toate întrebările -EL/Ea . Eu zic că viața trebuie trăită iubind frumos și să nu fim proști iubind  cu ochii. 

Un răspuns fără întrebare.

  Uneori cred și simt că nu am realizat nimic important . Uneori cred că am pierdut prea multe și am păstrat aproape de mine prea puține, prea mari și grele amintiri ,care și acum îmi trezesc în mine măcar și pentru o secundă acele sentimente lăsate să putrezească ...acolo intre ieri și prea indepartatul de ele- azi.

 Cînd mă gîndesc la însăși viața mea comparînd-o cu a altora , îmi dau seama că am tot ce-i mai important pentru a fi mulțumită și pentru a tinde spre realizări importante.
  Viața fiecare și-o trăiește într-un mod individual . Fiecare are  scopuri , idealuri , dorințe , viziuni proprii , chiar  acele fraze răsunătoare din minte , care atunci cînd este sau nu-i nimeni în preajmă  nu încetează să răsune- sunt rezultatul propriei noastre gîndiri , al propriei individualități .

  Nu-mi mai fac planuri de viitor , cred că e inutil , e o piedere de timp  , pentru că viața face așa cum îi place ei .

  Eu nu aspir la fericire , e clar că fiecare om își dorește să fie fericit .

                          Eu pur și simplu trăiesc .

Da,sunt...

Sunt oameni,care deși au o vîrstă înaintată încă au mintea verde și necoaptă.
Sunt oameni care îmbrațișează jumate de secol de  probleme , dar care încă nu  sunt capabili să le poată ține pieptul fară a cădea în deznădejde.
Sunt oameni care sunt trădați , suferă , dar trădează.
Sunt oameni care iubesc sincer  , curat , frumos , fară a fi iubiți în schimb,totuși neîncetînd să iubească.
Sunt oameni care iți mulțumesc pentru o faptă firească , simplă și micuță , încît te fac să-i simți inima mare , plină de recunoștință.
Sunt oameni care-i vezi o singură dată pentru a-i pomeni de zeci de ori.
Sunt oameni calzi ca soarele , care-i vrei mereu în preajmă .
Da , oameni sunt o mulțime.Cel mai important este să avem în preajma noastră oameni cărora le pasă , iar dacă crezi că ei nu mai există atunci fii tu OM , spune că-ți pasă , există.

Mă uitam zilele trecute mergînd prin mulțime  la oameni , unii erau posomorîți , alții indignați , din unii exploda aroganța și mîndria din priviri , alții zîmbeau văzînd un copilaș , fiecare cu ale sale stări...totuși e mai mare plăcerea să privești un om fericit.Un om fericit se cunoaște după ochi .Fiecare își alege culoarea ochilor pe care să-i poarte. Puțin sau poate prea mult, eu o vreau pe cea a fericirii totuși .