Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 5 februarie 2014

Ca de la început

Ştii ,s-a răcit ceaiul din ceaşcă iar eu număr zilele de cînd ai plecat de parcă aş număra bănuţii aruncaţi în buzunar.

Mi-e frig de frigul ce-mi cîntă in tempane ,mi-e frig de frigul ce mi-l sufli ca un fum de ţigară în ochi,în nas,în vise,în speranţe...în mine,dar tu nu fumezi ţigări.Ştii,eu mă simt ca ţigara ta şi-mi zic ochii închişi că văd că te apropii de scrumieră,şi apoi mă vei arunca ,da ochii simt şi văd.Se zice(de fapt zic eu) că atunci cînd eşti fericit inchizii ochii de frica dispariţiei acelei clipe de euforie,dar tu vezi că eu stau mereu cu ochii închişi de frică să nu-mi dispari tu?
Eu de fiecare dată seara înainte de somn vreau să-ţi îmbrăţişez căldura,dar îţi îmbrăţişez chipul acum prea fragil şi îndepărtat în memoria mea.

Pentru că noi ne-am temut de ceva,dar ştii de ce ne-am temut ?Să ne luăm zborul in 2,să ne ridcăm in cer şi apoi să ne pierdem fiecare duşi la capete diferite de curcubeu.

Ştii? ...nu,tu nu vrei să mai ştii.