În infinitul meu

Sentimente stropite cu benzină ard şi-mi rod sufletul.
Îmi curge prin vene o deznădejde de plumb , se strecoară amorţită agonia ultimilor clipe cînd ţi-am simţit maina împletită cu a mea...se strecoara prin fiecare colţişor al gîndului meu.Mă zguduie un plîns intern ce vrea să explodeze.M-am pierdut în amintirea viitorului nostru,acum prea tăcum şi prea rătăcit.
Frigul mi-a ingheţat mainile ,iar eu voi ingheţa sufletul .
Sunt doar o visătoare idealistă.
Singurătatea mută mi-a vorbit despre dragoste intr-un amurg bolnav de decembrie.I-am ascultat tacerea ce foşnea şi-o ascult şi acum.

-Tu ai mainile reci!
-Îs reci că mi-i rece inima.

Fiindcă iţi mulţumesc

Nu îmi este somn,îmi este dor.

Fiindcă afara era vara şi era cald iar la mine în suflet era -10.
Fiindcă începeam sa urăsc dragostea.
Fiindcă noţiunea de "mi-e totuna" atribuită de mine mie pentru o zi dura 3 luni.
Fiindcă aveam cuvinte dar doream fapte.
Fiindcă un miliard de ochi albaştri adunaţi cu încă două sute nu-mi provocau dorinţă să-i mai văd o data.
Fiindcă era sîmbătă şi nu era luni.
De aceea tu ai apărut  atunci, ca să nu mai pleci niciodată.

Fiindcă la 6:35 dimineaţa mi-ai adus piersici.
Fiindcă ne place ATB.

De aceea o zi fără tine e ca o iarnă fără fulgi si fără Crăciun.