Atit de cunoscut.

E simbata.
E dimineata.
In camera colind-o aroma ametitoare de la cafeaua mea.Am mai luat si o ceasca de indiferenta cu o felie de"TOTUL VA FI BINE".

Eu cred ca va sunt cunoscute zilele alea cind te trezesti cu o dispozitie minunata si ajungi la sfirsitul zilei ca o cirpa si e suficient sa asculti o piesa pentru ca gindurile sa prinda o nuanta gri.Mama te intraba"ce-i cu tine?"...iar tu ii raspunzi simplu de tot "nimic". Nimic la exterior iar inauntru valurile se izbesc cu forta de malurile sufletului.Apoi iti trece,neobservind .

Fara aberatii

Citesc si Iubesc momentul cela cind intr-un alta lume,cu eroi care au o alta viata diferita de e mea,si totusi uneori e asemanatoare.Iubesc momentele alea cind esti chemat la masa si tu nu lasi cartea din miina pentru ca e prea interesanta lumea de acolo decit realitatea.
Prima carte care mi-a trezit o mare dragoste pentru citit a fost “Scrisoare de dragoste”, M. Drumeş.A fost superba.A luat un loc deosebit in inima mea,citind-o in perioada cind eram"ofilita" dupa o relatie de 5 luni.

"Mă uit pe geam şi, în loc să văd peisajul, îmi apare el, multiplicat în mii de înfăţişări şi culori. Chipul lui izvorăşte mereu şi din fiinţa mea, unde se află culcuşul amintirilor noastre bune şi rele, şi retrăiesc fragmentar tot ceea ce a fost şi ceea ce are un farmec inedit, petru că ştiu că de-acum n-o să mai fie nimic, de-acum începe neantul."

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste

Nustiu despre ce sa scriu,desi se lovesc de peretii capului mii de ginduri nescrise,care vor sa respire...si vor sa traiasca.


Aberatii.

Imi pun castile-n urechi in timp ce merg in masina si atunci navalesc gindurile.Imi vin in cap raspunsuri pe care le-as fi putut da cindva.Shit,dar eu un simplu om nu pot intoarce timpul cu tot cu momente-napoi .E imposibil,de aceea le fac un save-n memorie si le pastrez pentru alta ocazie.

 Adesea ma tot gindesc ca pierd .Nu ,nu sunt lucruri materiale,pentru ca le-as putea cumpara...pierd oameni si pierd momente...pierd amintiri...acum facem schimb de-un "salut" si de-un "cmf"..da, banal de tot...oamenii care stiau cindva ce-am mincat la dejun....acuma ma intreaba "ce-i nou la mine?",stiu...asa se-ntimpla-n viata...dar undeori asa chestii par stupid de dureroase,si-mi mistuie sufletul ,si-l pun pe-un foc cerind repetare ,sufletul-caruia pur si simplu ii este dor.









Daca as putea, te-as taia din piept cu un cutit, si m-as razbuna pentru tot ce am simtit... 
                                                                                                 "Carla's Dreams"

Neschimbare.

A trecut ceva vreme si credeam ca timpul va schimba multe.
Da,ma asteptam la unele schimbari in viata mea,vroiam sa nu mai simt razboi in suflet.Vroiam sa-mi fie bine,nici nu stiam ce-i cu mine.
Zilele trecute am vorbit cu el,practit n-am comunicat o luna....mi-a scris ,apoi l-am vazut si m-a vazut..Mi-era dor sa il privesc,sa il aud,desi a scris ..a fost de parca i-am auzit vocea.M-am simtit asa de bine..Si m-a cuprins un sentiment de dor,un sentiment de iubire...Acele sentimente pe care nu le-am sters niciodata,ci doar le-am ignorat complet,s-au intors..

Tu iti mai aduci aminte?
Acele vorbe cu care am inceput? Cu care am terminat...
Atatea promisiuni facute...
Atatea capitole incepute care n-au un sfarsit...inca...
Prima ploaie? Prima ninsoare? Primul rasarit?Primul zambet? Primul dans?

strop de gind

Am ajuns la starea cind nu mai vreu nimic.
Vreau sa inchid ochii ,apoi sa ma trezesc de la o raza de soare care a intrat neinvitata in camera mea.Afara va fi soare.Soare va fi si in sufletul meu.Sufletul meu care acum e bolnav de toata atmosfera zilnica si de oamenii care nu sunt "oameni" mereu ,a obosit sa-mi daruiasca ginduri de la care eram mai puternica ,intelegatoare si intr-un final am devenit "obosita" de TOT.
Apoi voi fi fericita pur si simplu ca e dimineata si petru ca am deschis ochii.Pentru ca traiesc.
Ma voi bucura de prezenta omuletilor din viata mea,da! , voi fi fericita ca-mi sunt alaturi,ca-i am.Atunci va fi deajuns.
Acum vreau liniste sufleteasca,doar atit ....e mult sau poate ca e putin.Nustiu nu am cintarit-o dar nici nu as face-o ,nu pentru ca e imposibil....fiindca chiar un gram de liniste ar fi suficient ca sa fiu EU.