"Cand m-am despartit de el, m-am simtit de parca mi s-a desirat puloverul cel mai drag. Ce-i drept, era vechi, nu mai arata la fel de bine, dar imi tinuse de cald pe atatea friguri si imi placea sa-l port si pe pielea goala. Acum insa, nu se mai putea. Atele care iesisera din el mi se infasurau in jurul gatului si nu ma mai lasau sa respir. Le-am taiat cu o foarfeca, dar gaurile pe care le-au format nu aratau ca o haina inventata de un designer. Nu erau atragatoare, misterioase, cu o poveste aparte, ci doar niste gauri negre, cascate spre nimic. Devenise urat, asa ca am inceput sa-l port mai rar, sa nu mai ies cu el in lume, desi inainte era mandria mea. El a simtit neglijarea si a inceput sa ma zgarie. E normal, m-am gandit eu, e de lana si cu timpul se aspreste. […] Mi-am dat seama ca ma chinui atat pe mine cat si pe el, asa ca l-am impaturit si i-am gasit un loc doar al lui in dulapul cu vechituri. Pe masa am asezat, in schimb, o poza cu mine purtandu-l. Era din zilele noastre bune, in care ploua cu soare…"