El.

Sînt momente cînd vreau să-mi arunc corpul ca pe o haină .
 Să-l las jos , pe podea , lîngă rufe sau lîngă pat . Nu contează pînă la urmă , doar să-l las .
Mi-aș lua sufletul atunci de mâini și l-aș săruta pe frunte , i-aș spune cît mi-a fost dor de el , curat și ușor . I-aș cere iertare ,  pentru că adesea l-am lăsat să zacă fără a-l asculta . Pentru că el nevinovatul , s-a simțit din cauza mea gol , sumbru , neputincios , uitat , mîhnit , trist...

De multe ori a simțit durere , ne meritînd .
De multe ori l-am scufundat în egoizm și indiferență .
De multe ori l-am lăsat și am vorbit sau  am făcut fapte ,  fără să-l ascult.

 Deci ,să-l păstrăm curat.